Cunoscutul etnolog, doctor în filologie, om de artă populară Tudor Colac va împlini 60 de ani la 10 martie 2008. Este un prilej de a vorbi despre viaţa Dumnealui, calităţile pe care le posedă, de a face unele totaluri privind activitatea sa în mai multe domenii ale ştiinţei, culturii.

S-a născut în familia ţăranilor Vasile şi Varvara Colac din satul Dumeni, comuna Costiceni, jud. Hotin (astăzi raionul Suliţa Nouă, regiunea Cernăuţi, Ucraina). Au crescut în familie şase fraţi şi surori.

Tudor a făcut şcoala primară şi cea medie în satul natal (a absolvit în 1965).

Fiind încă elev, publica în ziarul raional şi cel regional (Zorile Bucovinei) articole despre consătenii săi. Atunci a fost acceptat în taraful sătesc Izvoraşul, ca interpret la fluier, apoi - ca membru al formaţiei de fluieraşi din localitate.

În acea perioadă, a anilor 1960, s-a format la elevul şi absolventul şcolii medii din Dumeni interesul pentru frumoasele noastre tradiţii populare. Începuse să noteze în caiete creaţii folclorice: cântece populare, reprezentări teatrale la Anul Nou, însoţite de fotografii.

Evidenţiindu-se la muncă într-o brigadă de producere a elevilor, direcţia raională a învăţământului îi recomandase lui Tudor Colac să-şi facă studiile la Universitatea Agricolă. Însă consăteanul său, scriitorul Ion Vatamanu, cercetător ştiinţific la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe din Chişinău, 1-a sfătuit să se facă filolog. Tudor l-a ascultat şi s-a prezentat la examenele de admitere, pe care le-a susţinut cu succes şi a fost primit la Facultatea de Litere, secţia de jurnalism, a Universităţii de Stat din Moldova (1965). A absolvit facultatea (1970), făcând, paralel, şi studii muzicale (serale) la Facultatea de Arte Frumoase, secţia instrumente muzicale, la aceeaşi instituţie de învăţământ superior (1965-1969).

În 1970 T. Colac a fost invitat să lucreze în calitate de lector la Catedra de Teorie şi Practică a Presei a Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (1970-1977). Concomitent, a urmat aspirantura (secţia fără frecvenţă) la Catedra de Literatură Română a Facultăţii de Litere a Universităţii nominalizate (1970-1974).

Având, totuşi, atracţie, chemare spre cultura populară, tânărul filolog cu studii superioare T. Colac a lucrat câţiva ani în funcţie de secretar responsabil şi redactor al emisiunilor folclorice la Radio Moldova.

În 1980 a acceptat conducerea secţiei de metodică a creaţiei populare la Centrul Republican Ştiinţifico-Metodic de Creaţie Populară şi Activitate Culturală al Ministerului Culturii şi Cultelor, apoi şef al secţiei de folclor şi etnografie la aceiaşi instituţie (1987-1990). în 1990 a fost numit în funcţie de director al Centrului, prin cumul - şef al direcţiei generale de activitate în teritoriu în cadrul Ministerul Culturii şi Cultelor.

În anii 1994-1998 a făcut stagiu de doctorat în etnologie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, România, unde a elaborat şi a susţinut (în 1999) teza de doctor în filologie, specialitatea folclor, cu tema Familia - vatră a spiritualităţii româneşti. L-a avut conducător ştiinţific pe profesorul universitar, doctor Dumitru Pop.

În 1999 doctorul în filologie T. Colac a fost transferat în calitate de cercetător ştiinţific, la direcţia de cercetare folclor a Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (până la lichidarea abuzivă a institutului respectiv), ulterior a Institutului de Literatură şi Folclor (azi Institutul de Filologie) al A. Ş. M. Din 2003 este cercetător ştiinţific superior, din 2006 - cercetător ştiinţific coordonator.

A debutat cu volumul Sărbătoarea izvoarelor (Chişinău, Literatura Artistică, 1986) în care examinează câteva festivităţi şi obiceiuri populare: Sărbătoarea plugarului, Scosul oilor la păşune, Curăţatul izvoarelor, Hora satului ş. a. Cartea este, totodată, o culegere de scenarii ale sărbătorilor în anii 1970-1980 - perioadă de mare criză pentru tradiţiile populare naţionale. Un recenzent al lucrării scria că în ea T. Colac caracterizează acele sărbători pe care autorul vroia „să le vadă, să le trăiască orice sătean”.

În următoarea carte - Hronic de familie (Literatura Artistică, 1987) (temă dezvoltată mai târziu în teza de disertaţie, menţionată mai sus), autorul - pornind de la ideea că familia a fost totdeauna un generator de cultură şi civilizaţie - a analizat, în context, o cantitate impunătoare de autentice materiale etno-folclorice, care au fost înregistrate pe teren de către Dumnealui şi de alţi cercetători în multe sate din Basarabia şi din localităţi româneşti aflate azi pe teritoriul Ucrainei (reg. Cernăuţi, Transcarpatia, Odesa, Nicolaev ş. a.).

Folcloristul bucureştean Iordan Datcu sesiza că în lucrarea sa T. Colac „propune perspectivă foarte complexă, modernă şi suplă, în care observaţiile proprii sunt puse permanent în relaţie cu rezultatele unor cercetări similare întreprinse în România şi în alte spaţii”. Materialele studiate i-au servit lui T. Colac să concluzioneze - cu fermitate şi justeţe - că familia rămâne să fie la orice popor, inclusiv la români, o constantă în procesul de făurire şi păstrare, perpetuare a culturii, civilizaţiei unei etnii.

În lucrarea Scena artistului amator (Literatura Artistică, 1988) sunt prezentate scrieri ale altor tradiţii populare: unele practici la naşterea copilului, Sărbătoarea viticultorului, jocul Căluşarii. Se cuvine să subliniem că asemenea materiale publicate erau deosebit de importante în anii 1970-1980, când în U.R.S.S. domina ateismul, numit „ştiinţific, combativ”, care nimicea în mod special, sistematic, toate tradiţiile populare naţionale, neruseşti. Acestea erau etichetate ca „vechituri” ce „dăunează conştiinţei ziditorilor comunismului”.

Este evident şi explicabil faptul că munca etnologului T. Colac a căpătat amploare, teren mai larg de activitate în anii de când lucrează la A.Ş.M. (din 1999). Rezultatele vorbesc de la sine. Deşi, cunoaştem cu toţii, au existat, mulţi ani la rând, condiţii vitrege pentru editarea lucrărilor ştiinţifice, colegul nostru a ştiut să găsească ieşire din situaţie. Pe parcursul anilor 2001-2007, Dumnealui a editat câte două-trei şi chiar patru cărţi anual. Putem zice că a fost un adevărat eroism.

În 2001 a apărut culegerea, semnată de T. Colac, Sorcove de lumină. Cele 37 de studii şi articole, cuprinse în lucrare, se referă la diferite domenii, genuri şi specii ale creaţiei populare, interpreţi ai folclorului, cercetători, probleme majore ale culturii noastre populare în vremurile de astăzi. Autorul vorbeşte despre tradiţii populare la Anul Nou, la Paşti, despre unele personalităţi care s-au referit şi la folclor: Anton Pann, Mircea Eliade, Dumitru Pop, Andrei Hâncu, Andrei Tamazlâcaru ş. a. Într-un articol T. Colac menţionează, pe drept, că R. Moldova este „o ţară unică pe glob fără o catedră de folclor în instituţiile de învăţământ superior, (…) fără un consiliu de folclor la rang de stat”.

T. Colac procedează corect manifestând grijă specială pentru întocmirea şi editarea culegerilor de texte folclorice. Din seria aceasta de cărţi menţionez, mai întâi, colecţia Drag îmi e să fac armata: Din folclorul taberei militare (Litera Internaţional, 2002). În Introducere autorul evidenţiază cele mai caracteristice motive pe care le întâlnim în cântecele populare recruteşti şi ostăşeşti: cucul, calul, rufele, batista, trenul,traista ş. a. Cititorul este informat că alcătuitorul cunoaşte peste 200 de înregistrări ale cântecului de mare circulaţie despre începutul Războiului al Doilea Mondial - la 22 Iunie. În culegere au fost incluse texte folclorice care se păstrează în Arhiva Centrală a A.Ş.M., precum şi culese de alcătuitor în ultimele două decenii în localităţi din R. Moldova şi din Bucovina, dar şi interpretate în cadrul celor cinci ediţii ale Festivalului folclorului ostăşesc, desfăşurat la Chişinău, la care T. Colac a fost prezent activ. Alcătuitorul culegerii menţionează, având dreptate, „caracterul unitar” al folclorului recrutesc şi ostăşesc în întregul spaţiu locuit de români.

În anul 2005 au văzut lumina tiparului alte patru cărţi ale lui T. Colac: Familia: valori şi dimensiuni culturale (Universul), Ţinutul Criulenilor: vetre etno-folclorice (Grafema Libris), Sub semnul cinegeticii: istorie, mitologie, folclor (aceeaşi editură), Romanţe cu petale de trandafir (aceeaşi editură).

Omagiatul se vădeşte şi în privinţa scrierii lucrărilor didactice. Este vorba de manuale, care, ştim, se fac cu mari greutăţi, probleme, dar foarte necesare în procesul de învăţământ. Este coordonatorul a două manuale pentru clasele a 7-a şi a 8-a: Educaţia tehnologică şi Ghidul profesorului de educaţie tehnologică, ambele editate în 2007 şi traduse în limba rusă.

Chestiunea a fost pusă şi în faţa preşedintelui de atunci al R. Moldova. Dar, spre regret, nici până în prezent nimeni din organele de conducere a ţării n-a manifestat cît de puţin interes faţă de această problemă importantă naţională.

În activitatea lui T. Colac un loc aparte îl ocupă şi munca didactică. A avut sau are şi în prezent câteva cursuri în faţa studenţilor: Istoria şi teoria artei (la secţia jurnalism a Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1970-1977); Introducere în etnologie (k Facultatea de Culturologie a Institutului de Stat al Artelor (1992-1996); Creaţia populară (prelegeri şi seminar special la secţia de metodologie a creaţiei populare la aceeaşi facultate; 1994-1997); Resurse educative ale folclorului (la secţia de management artistic a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice; 2004-2007).

T. Colac posedă o deosebită aptitudine de organizator al variatelor manifestări ştiinţifice şi culturale. Prin aceasta se explică faptul ca Dumnealui a avut sau are şi acum mai multe funcţii: preşedinte al Comitetului Naţional din Moldova al Comitetului Internaţional pentru Organizarea Festivalurilor de Folclor şi Artă Tradiţională (1993-1999); membru al colegiului de redacţie al Revistei de etnologie (1995-2001); secretar al Consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat, specialitatea folcloristică (din 2004); secretar al seminarului de profil la aceeaşi specialitate (din 2004).

Omul de artă populară T. Colac a participat la organizarea festivalurilor folclorice de rezonanţă în R. Moldova, România, Ucraina, Ungaria.

Datorită capacităţilor sale, forţei de muncă, hărniciei, interesului de a servi societăţii, T. Colac a devenit membru al câtorva uniuni de creaţie: Uniunea Scriitorilor din Moldova, Uniunea Muzicienilor, Uniunea Oamenilor de teatru din R. Moldova. Posedă titluri de onoare: Maestru emerit în arte din R. Moldova (1996), laureat al mai multor festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, colegii folclorişti urează sărbătoritului Tudor Colac îndelungaţi ani de viaţă activă, energie în realizarea noilor lucrări.